Ți s-a întâmplat să ai zile de muncă de patru-șase ore foarte productive și zile de opt-nouă-zece ore în care ai simțit că timpul a trecut degeaba și nu ai rezolvat mai nimic? Mai multe experimente realizate în diferite colțuri ale lumii caută să identifice dacă ziua de lucru clasică de opt ore se mai potrivește omului și activităților zilelor noastre. Și asta mai ales în condițiile în care avansul tehnologic ne remodelează viețile în ritm accelerat. Am făcut pentru voi o scurtă trecere în revistă a câtorva astfel de experimente.

În Melbourne, Australia, o echipă de cercetare condusă de antreprenorul și scriitorul Steve Glaveski a aplicat, timp de două săptămâni, într-un accelerator de inovare, un program experimental de lucru de șase ore. Ziua mai scurtă a forțat echipa să prioritizeze, să limiteze numărul întreruperilor, să își folosească timpul mult mai chibzuit, în special în primele ore. Membrii echipei au menținut și/sau sporit cantitatea și calitatea muncii, raportând însă cu toții o stare psihică mai bună datorată faptului că au putut să se odihnească mai mult, să petreacă timp cu familia și prietenii sau să îl dedice hobby-urilor.

În Suedia, experimentele zilei de lucru de șase ore realizate începând din 2003 în mai multe instituții și companii, inclusiv o uzină Toyota și un spital din orașul Gothenburg, arată că angajații și-au luat până la de două ori mai puține zile libere (în afara concediului). Și aici s-a dovedit că limitarea zilei de lucru la șase ore a crescut nivelul de concentrare și canalizare eficientă a energiei de lucru.  Factorul de fericire remarcat în experimentul australian a fost la fel de evident și aici, lucrătorii bucurându-se de mai multe ore petrecute în familie și făcând ceea ce le place. Dacă stăm să ne gândim, o zi începută la ora 8 se termină la ora 14, ceea ce înseamnă o întreagă după-amiază doar pentru tine.

În Marea Britanie, teste similare s-au finalizat cu aceleași concluzii, șase din zece angajatori constatatând o creștere evidentă a productivității. Notele de subsol ale cercetătorilor care au derulat experimentele notează aici, ca și în celelalte cazuri, că rezultatele privind productivitatea ar rămâne stabile, odată ce companiile ar putea renunța la tradiția celor opt ore de muncă pe zi.

Un alt studiu, derulat de data aceasta la nivel academic, mai exact la Universitatea din Ohio, sugerează că săptămâna de lucru de 40 de ore nu ar fi fost de fapt niciodată atât de productivă pe cât și-au imaginat angajatorii. Înainte de toate, în momentul de față, aproape 60% dintre angajații americani petrec la locul de muncă peste 50-60 de ore săptămânal. La o privire mai atentă, cercetătorii au descoperit că un angajat ar fi productiv, în medie, două ore și 53 de minute din opt – deci mai puțin de jumătate din timp! Dar ce fac oamenii în rest? Citesc știrile (o oră și cinci minute), stau pe rețelele de socializare (44 de minute), discută chestiuni fără legătură cu munca (40 de minute) sau… cercetează piața în căutare de alte joburi! (26 de minute)…

Mai mult, ei au mai aflat că angajatul de birou este întrerupt, în medie, la fiecare trei minute (de mailuri, întrebări de la colegi etc.), iar pentru a reveni la sarcina de care se ocupa inițial, el are nevoie de 23 de minute.

Ei dau și soluții pe care, din păcate, prea puțini le aplicăm. Creierul uman cere, după fiecare oră de lucru, 15 minute de pauză reală, iar aceasta ar fi formula în care ziua de lucru de opt ore chiar ar funcționa.

Pe de altă parte, un fenomen descris sub denumirea „Legea lui Parkinson” ar arăta că „o sarcină se dilată pentru a umple timpul disponibil pentru finalizarea ei”. Adică, dacă aloci cinci ore pentru a finaliza o sarcină care ar putea fi realizată în două, inevitabil vei umple toate cele cinci ore cu „muncă”. Cu alte cuvinte, ceea ce contează de fapt în realitate, mental, este timpul pe care tu sau angajatorul tău îl alocați pentru sarcina respectivă.